RĂSPUNDEREA PRIVIND PREJUDICIILE CAUZATE PRIN RUINA EDIFICIULUI SAU DESPRINDEREA UNOR PĂRȚI DIN ACESTA
În conformitate cu dispozițiile art. 1378 Cod Civil, „proprietarul unui edificiu sau al unei construcții de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părți din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție.”
Noțiunea de edificiu a fost definită în literatura juridică ca fiind „o lucrare realizată de om prin folosirea unor materiale care se încorporează solului devenind în acest fel, prin așezarea sa durabilă, un imobil prin natura sa” (C. Stătescu, C. Bîrsan, Obligațiile, 2002 p. 294).
Sunt incluse în această categorie construcțiile stabile, edificate la nivelul solului – locuință, dependințe, gard, turn, pod, dig, baraj, etc., dar și cele subterane precum canal, pivniță, conducte. Destinația construcției ruinate nu prezintă importanță pentru angajarea răspunderii, astfel că edificiul poate fi o locuință, spațiu comercial, de producție, depozit, etc.
În situația în care edificiul este deținut în coproprietate, proprietarii sunt ținuți răspunzători de repararea pagubelor produse prin ruina edificiului sau prin desprinderea unor părți din acesta, chiar dacă partea care a determinat producerea prejudiciului este reprezentată de o parte comună a clădirii.
Sunt considerate părți comune ale edificiului: fundația, curtea interioară, acoperișul imobilului, structura, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți și/sau spațiile comune, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, etc.
Părțile comune sunt definite așadar ca fiind părțile din edificiu și/sau din terenul aferent acestuia care nu sunt proprietăți individuale și sunt destinate folosinței tuturor proprietarilor sau unora dintre aceștia, precum și alte bunuri care, potrivit legii sau voinței părților, sunt în folosință comună. Părțile comune sunt bunuri accesorii în raport cu proprietățile individuale, care constituie bunurile principale.
Condițiile angajării răspunderii pentru ruina edificiului. Pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală pentru ruina edificiului, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită constând în lipsa de întreținere sau existența unui viciu de construire a imobilului, un prejudiciu, urmare a ruinei acestuia deținut în proprietate de persoana responsabila, iar între acestea să existe o legătură de cauzalitate.
Fapta ilicită, ca element constitutiv al răspunderii delictuale a proprietarului, constă în lipsa de întreținere și/sau viciul de construcție al edificiului.
Potrivit art. 27 lit. a) din Legea nr. 10/1995, proprietarii construcțiilor au următoarele obligații principale: a) efectuarea la timp a lucrărilor de întreținere și de reparații care le revin, prevăzute conform normelor legale în cartea tehnică a construcției și rezultate din activitatea de urmărire a comportării în timp a construcțiilor.
Prin urmare, orice omisiune sau acțiune cauzatoare de prejudicii cu privire la întreținerea imobilului, inclusiv omisiunea de a efectua reparațiile necesare pentru menținerea în stare corespunzătoare a părților comune ale clădirii, poate atrage răspunderea delictuală a proprietarilor.
Conform art. 1380 Cod Civil, nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră.
Trebuie subliniat însă că forța majoră este o împrejurare de origine externă, cu caracter excepțional, care este imprevizibilă și absolut invincibilă și inevitabilă. Așadar, pentru ca un eveniment sau o anumită împrejurare să poată fi calificată forță majoră, este necesar să îndeplinească în mod cumulativ trei condiții: să fie externă, imprevizibilă, absolut invincibilă și inevitabilă.
Invincibilitatea și inevitabilitatea trebuie să fie absolute, adică pentru orice persoană. Cele două atribute alcătuiesc unul și același caracter al forței majore. Aprecierea lor se face in abstracto, avându-se ca etalon condiția și posibilitatea persoanei care este capabilă să depună diligența și prudența maximă de care este în stare omul cel mai dotat și informat. Dimpotrivă, dacă imposibilitatea de a preîntâmpina, învinge și evita evenimentul respectiv și consecințele sale prejudiciabile este doar relativă, în sensul că putea fi învins sau evitat de către un om cu capacitate, prudență și diligență maxime, dar cel chemat să răspundă nu a depus ori nu a fost capabil să depună asemenea străduințe în acest scop, nu poate fi reținută forța majoră.
Prejudiciul, constând în ruina edificiului, vizează consecințele păgubitoare cauzate altei persoane prin dărâmarea, surparea, dislocarea efectivă a edificiului, care poate fi totală sau doar parțială.
Prevederile acestui tip de răspundere, se pot invoca numai dacă se dovedește existența unei legături de cauzalitate între prejudiciul produs prin ruina edificiului și lipsa de întreținere sau viciul de construcție al acestuia.
Calitatea de persoană responsabilă, revine numai proprietarului edificiului, fiind exclusă orice extindere cu privire la alte categorii de persoane, care folosesc sau supraveghează clădirea.
Nu are relevanță împrejurarea că proprietarul nu deține posesia efectivă a edificiului pentru a putea exercita direct și nemijlocit paza acestuia. Daca imobilul este deținut în indiviziune, pe cote părți sau în devălmășie, răspunderea va fi angajată în solidar față de toți coproprietarii indivizi.
Alte articole din această categorie
Avocat titular Dinu Maria Cristina
Cabinet de Avocat si Insolventa Dinu Maria Cristina
Copyright @ 2010-2023 Dinulawyers - Cabinet de Avocat si Insolventa | All rights reserved | Legal Notices | Privacy Policy | Cookies Policy