Emiterea de bilete la ordin, știind că pentru valorificarea acestora nu există acoperirea necesară în conturi, nu reprezintă în sine o infracțiune.
Reglementările legale nu prevăd condiția existenței disponibilului la momentul emiterii biletului la ordin, astfel încât nu se poate afirma că emitentul induce în eroare pe beneficiar, prezentându-i în mod nereal că este solvabil pentru suma înscrisă în bilet. Emitentul se obligă doar ca la o anumită dată, să plătească o anumită sumă și nu atestă în mod nereal că și posedă acea sumă în momentul emiterii titlului.
Astfel, vorbim de un “angajament de plată”, a cărui neonorare determină răspunderea civilă contractuală a emitentului, câtă vreme nu se face dovada folosirii de manopere dolosive față de creditorul obligației de plată.
Emiterea de bilete la ordin fără acoperire poate constitui însă infracțiunea de înșelăciune (art. 244 Cod Penal), doar dacă acțiunea de inducere în eroare este făcută de către făptuitor cu intenție directă, respectiv dacă făptuitorul prevede rezultatul faptelor sale, urmărind producerea lui prin acea faptă.
Intenția trebuie să fie caracterizată prin scopul urmărit de către făptuitor, întrucât acțiunea de inducere în eroare trebuie săvârșită „în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust”. Folosul patrimonial este injust când făptuitorul nu era îndrituit la obținerea lui și astfel dobândirea acestui folos apare ilicită.
Pentru caracterizarea laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune, trebuie efectuată o analiză amănunțită a tuturor împrejurărilor, din care să rezulte că făptuitorul a urmărit producerea unui rezultat pe care l-a prevăzut.
Infracțiunea de înșelăciune subzistă doar dacă se poate proba, de exemplu că emitentul instrumentului de garantare, în loc să asigure provizionul în vederea încasării, în mod repetat a scos bani în numerar din casieria societății și nu i-a mai restituit, folosindu-i în interes personal sau în interesul altei persoane, ori în loc să asigure provizionul la încasare, emitentul a făcut plăți către alte societăți care îi aparțin sau către alte persoane, favorizându-le, ori alte asemenea manopere dolosive.
Este necesar așadar ca făptuitorul sa deruleze acțiuni specifice pentru inducerea în eroare sau menținerea în eroare a părții vătămate cu privire la anumite fapte sau împrejurări de natură a crea o convingere contrară realității, determinantă în luarea deciziei de a derula afacerile comerciale existente.
Săvârșirea infracțiunii de înșelăciune este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Avocat titular Dinu Maria Cristina
Cabinet de Avocat si Insolventa Dinu Maria Cristina
Copyright @ 2010-2023 Dinulawyers - Cabinet de Avocat si Insolventa | All rights reserved | Legal Notices | Privacy Policy | Cookies Policy